Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 20/09/2009
Summer turned to winter and the snow it turned to rain and the rain turned into tears upon your face…
Baby… we’re not lost…
I’m always there with you and we’ll get lost together
Till the light comes pouring throug ’cause when you feel like you’re done and the darkness has won
Babe… you’re not lost…
Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 10/09/2009
Sa ma scoata wordpressu’ pentru neutilizarea contului, nu alta. Nici userul nu-l mai stiam. Rusinos, dar I’m back. Am ratat niste evenimente importate sau mai putin importante, dar nu cred ca simteam nevoia sa scriu despre ele.
Am petrecut 8 zile minunate in Neptun Olimp, hai 7, ca a 8-a s-a sfarsit cam prost, prietenii stiu de ce , dar daca pana acum nu a dat nimeni cu masina peste mine e ok. Litoralul cam pustiu, dar a fost bine asa cum a fost. N-aveam nevoie de excese. Viata mea zilnica e un exces. Macar in vacanta sa uit de ea.
Am petrecut 3 zile frumoase la Brasov si dupa ce l-am vazut pe Tudor Chirila live la Cerbul de Aur, pot spune cu mana pe inima ca desi nu eram fan, Tudor, mami, tot respectu’. Ai dat tot ce ai putut din tine pe scena si nu multi ies la 3 bis-uri, reale, nu din alea de se pun clapangii sa bata ca sa mai iasa stimabila formatie sa-si cante la bis o piesa de pe noul album . By the way, cand tu ii faceai curve pe politicieni, Geoana si cu “patronu’ ” IMMurilor erau in primele randuri, dar de atunci pana acum, stii deja asta.
Azi, veneam si eu ca omu’ de la servici pe la 21:00 si dupa ce m-a acostat un betivan de Bucuresti, din specia cocalarus masculus pe langa santierul minunat din zona Victoriei – banca Millennium, mai exact. Am intrat in metroul cel de toate zilele (Doamne cat de mult imi doresc o masina in aceste momente) unde in loc sa fiu “orbita si asfixiata” de mirosul de transpiratie cel de toate zilele (Jojo, iubita, degeaba le zici tu de Fa si de Rexona sau la ce mai faci tu reclama impreuna cu domnisoara care tine un porc la axila ca va agitati degeaba. Astia daca nu put a transpiratie, put a alcool. Si daca nici a alcool nu put… put pur si simplu ) revin, de ce credeti voi ca am fost orbita ? Initial am dat vina pe lentilele de contact: recunosc, nu le pun in solutie in fiecare seara si nu de putine ori am dormit doua-trei zile cu ele la ochi. Sa vezi si sa nu crezi, nu ele erau de vina pentru ca nu doar ochii mei se bulbucasera, toti din vagon aratau a “drogurile salveaza vieti”. Doua papusele blonde… fratilor, am vazut gagici bronzate la solar care aveau culori ciudate, dar astea erau pamantii. Inca mai erau pamantene, dar culoarea lor tindea spre negru-gri. Ba mai mult, una era data si cu negru pe la ochi si ranjea cu o fasole de toata frumusetea albita la “dentolog”. Probabil ca frecventau acelasi solar defect pentru ca imparteau the same colour – United Colours of Cancer. Simteam nevoia sa ma duc pe langa ele sa vad daca nu care cumva miros a ars. Fetele erau vesele, probabil ca-si cumparasera un outfit nou pentru un eveniment marca “fitze in the city – am bou cu 4X4″. Mai era cu ele si prietenul lor melanomul care le va astepta peste cativa ani la iesirea din Fundeni, dar erau mult prea distrate ca sa-l vada.
“[...]te ajuta sa ai o impresie buna despre tine. Cu cât te simti mai bine în pielea ta, cu atât doresti un surplus de sanatate, aceste lucruri dându-ti încredere în relatia cu alte persoane.” – am gasit acest text pe un site de profil care spune ca solarul e the shit, God-ul noilor tendinte si ca dupa ce te duci acasa, prietenul iti va fi “cea mai fidela fata” pentru ca semeni cu Vanessa Williams, iar vecinul de la 4 iti va spune “sarut mainile, stimata doamna”, refuzand cu vehementa sa-si mai lase cainele sa faca pipi pe presul tau de la intrare. Nu stiu cat de bine simteau ele in pielea lor, dar cert e ca pielea lor nu se simtea deloc bine pe ele. Striga sarmana in cute largi, cazute claie peste gramada in jurul gatului… dar nu o auzea nimeni.
Mai jos cateva link-uri “utile”. In seara asta imi scot lentilele. De maine nu vreau sa mai vad femei pamantii.
A ajuns sa faca chimioterapie din cauza solarului
Internata cu arsuri pe 70 la suta din corp dupa ce a fost la solar
Risc mai mare ca la soare cu bronzarea artificiala
100 de britanici mor anual la solar
Cam atat, e 12 fara 10. I’m back, cum ziceam. Multumesc celor care mi-au fost aproape in tot acest timp: familiei, prietenilor, vecinilor si in special WordPress-ului care mi-a curatat panzele de paianjen de pe aici
. Am vazut ca ati facut cateva update-uri. Le testez maine, la prima ora.
Nighty night !
Zbye !
Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 06/06/2009
We are linked to the EARTH… Don’t ever forget it ! Vizionare inteleapta !
Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 28/05/2009
Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 27/05/2009

Trei ani au trecut ca prin vis… Iaca s-a dus si Jurnalismul… sa vedem ce mai urmeaza
.
Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 19/05/2009
de Jorge Luis Borges
“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…
(Sursa: http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=3288)
And you learn that love doesn’t mean leaning
And company doesn’t mean security.
And you begin to learn that kisses aren’t contracts
And presents aren’t promises,
And you begin to accept your defeats
With your head up and your eyes open
With the grace of a woman, not the grief of a child,
And you learn to build all your roads on today
Because tomorrow’s ground is too uncertain for plans
And futures have a way of falling down in mid-flight.
After a while you learn…
That even sunshine burns if you get too much.
So you plant your garden and decorate your own soul,
Instead of waiting for someone to bring you flowers.
And you learn that you really can endure…
That you really are strong
And you really do have worth…
And you learn and learn…
With every good-bye you learn.
Jorge Luis Borges
Translation by Veronica A. Shoffstall
Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 19/05/2009
(sursa: http://ioanapirvu.wordpress.com/)
Ma numesc Pirvu Ioana Laura, am 23 ani, sunt din Campina, si in urma cu 3 ani (in martie 2006) am luat hotararea sa excizez o alunita situata toracal posterior, in partea dreapta. Interventia a avut loc la spitalul Colentina. Dupa o luna a venit rezultatul de la anatomie patologica si diagnosticul de melanom malign.
Am fost indrumata catre spitalul Fundeni, si inaintea inceperii oricarui tratament a fost nevoie de o reinterventie locala pentru a se realiza marginile de siguranta (interventia a avut loc la spitalul Munposan).
A urmat tratamentul cu citostatice (Dacarbazina) timp de 6 luni, si apoi imunoterapie cu Interferon (3 milioane u.i de 3 ori pe saptamana) timp de inca 6 luni. Intre timp toate rezultatele pareau a fi favorabile, dar la un an si jumatate (decembrie 2007) am constatat o adenopatie axilara dreapta. Am fost sfatuita sa ma operez din nou pentru a indeparta grupul ganglionar, interventie ce a avut loc in decembrie 2007 la spitalul Fundeni. Rezultatul de la anatomie patologica a confirmat faprul ca era o metastaza data de melanom.
A urmat o noua serie de chimioterapie (cu Dacarbazina si Cisplatin) timp de 6 luni, si imunoterapie cu Interferon (6 milioane u.i. de 3 ori pe saptamana) pana in decembrie 2008 cand am observat aparitia unor noduli la nivelul sanului drept. M-am adresat din nou sectiei de chirurgie a spitalului Fundeni, mi s-a recomandat indepartarea partiala a sanului. Rezultatul anatomo-patologic a fost tot de metastaza data de melanom. Mi s-a marit doza de Interferon la 18 milioane u.i., dar la alte 2 luni au aparut alti noduli tot la sanul drept, asa ca in februarie 2009 a avut loc o noua interventie chirurgicala pentru indepartarea intregului san. Rezultatul de la anatomie patologica a fost acelasi, metastaza.
Am continuat tratamentul cu Interferon, dar la alte 2 luni am observat aparitia unui nou nodul la sanul stang. A fost indepartat chirurgical tot sanul si au fost extrasi si ganglionii axilari, in scop preventiv (in aprilie 2009). Acum am acelasi tratament: Interferon (9 milioane u.i. de 3 ori pe saptamana).
Mentionez ca echipa medicala in grija careia am fost mi-a acordat toata atentia si a incercat sa ma ajute cat s-a putut de mult. Poate posibilitatile externe sunt mai mari si acesta este motivul pentru care cautam un alt tip de tratament in strainatate.
Ioana are nevoie de ajutor pentru a putea fi sanatoasa din nou. Cei care doresc sa o ajute pe Ioana o pot face cu o donatie oricat de mica in contul deschis pe numele sau la: BRD sucursala Campina, Campina, Str Bd. Carol 1, Nr 62, Bl 17 A RON: RO85BRDE300SV55380303000 De asemenea, o puteti contacta la adresa de email lory_campina@yahoo.com Persoanelor care cunosc astfel de cazuri sau au trecut prin situatii similare, Ioana le multumeste pentru orice informatie in legatura cu o clinica din tara sau de afara sau despre un tratament.
Toate persoanele care pot ajuta sunt rugate sa raspunda.
„Ajutor inseamna si o lumanare aprinsa la biserica si o rugaciune spusa din inima multumesc tuturor celor care se implica”, Ioana Pirvu.
Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 17/05/2009
Years ago, when I was younger
I kinda liked a girl I knew
She was mine and we were sweethearts
That was then but then it’s through
I’m in love with a fairytale, even though it hurts
‘Cause I don’t care if I loose my mind
I’m already cursed
Every day we started fighting
Every night we fell in love
No one else could make me sadder
But no one else could lift me high above
I don’t know, what I was doing
When suddenly, we fell apart
Nowadays, I cannot find her
But when I do, we’ll get a brand new start
I’m in love with a fairytale, even though it hurts
‘Cause I don’t care, if I loose my mind
I’m already cursed
She’s a fairytale yeah even though it hurts
‘Cause I don’t care, if I loose my mind
I’m already cursed
Carisma este incontestabila ! Apreciez imaginea unitara a Norvegiei: pe scena vocalul, backing-ul si dansatorii au fost in permanenta o echipa si chiar au reusit sa creeze un fairytale in puzderia de manele feat. club music.
Nu stiu cum se intampla ca de fiecare data Romania este deficitara la capitolul vestimentar si la cel coregrafic. Avem trupe de dans care ar putea sa faca minuni pe scena. Chiar acum doua saptamani am trecut prin Music Club si am asistat la un spectacol super: o trupa de dansatori de la TVR1, aflati probabil la o aniversare, au oferit un spectacol de zile mari dansand pe piesele cover band-ului Cortez. Spontan, fara pregatiri, fara un buget de zeci de mii de euro. Daca mi-ati fi arat clipurile Romaniei si Turciei unul dupa celalalt, fara sa cunosc cantaretii, probabil ca nu as mai fi stiut care e care, din cauza asemanarii si de ce nu, a simplitatii coregrafice. Cateodata perfectiunea se regaseste in lucrurile simple, dar totusi nici chiar atat de simple.
Cateva piese interpertate de Alexander Rybak mai jos:
Posted by: Silvana-Roberta Helal on: 16/05/2009
Din ce in ce mai des ma trezesc cu senzatia ridicola ca nu sunt eu. O stare de narcoza manifestata prin letargie pe care nu o pot explica. Si nici nu incerc. Gandul care ma preocupa de ceva vreme a inceput sa se armonizeze si el treptat, treptat, cu mediul inconjurator. Ma ridic din pat ca sa ma confrunt cu ce vad in oglinda. Daca sunt cea veche sau alta, habar n-am. Nici nu stiu care ar fi mai ne/multumitoare… Seara ma gaseste o furtuna cumplita: cuvinte indescifrabile si fraze manioase se scriu in mine si palpaie pana dimineata, un gand il cheama numaidecat pe celalalt, rauri de cuvinte prevestitoare de neliniste… pana cand intr-un final dispar. Noaptea e un sfetnic bun…
Sunt lucruri pe care le faceam din doua miscari inainte. Aproape ca nici nu le gandeam si erau ca si facute. Acum, totul treneaza. Pentru cateva momente chiar ma las cuprinsa de un sentiment bizar de amorteala. Ma simt ca Graia…imbatranind inainte de varsta. Noroc cu reclama voluminoasa de la Victoriei care “zbiara” la mine in fiecare zi la ora 8:45, cu litere rosii: “Traieste fiecare clipa !”. Asa imi dau seama ca am mai bifat inca o zi din calendarul incert 2009.
Acord o atentie exagerata propriei mele persoane, lucru in principiu bun. Asta nu inseamna ca am si reusit sa ma gandesc intotdeauna la mine si sa ma pun pe primul loc de fiecare data. M-am lovit si ma lovesc de oameni dintre cei mai diferiti. Pana acum am dat peste 3 categorii: oameni cu care ma simt bine din prima clipa si pe care am impresia ca ii cunosc de ani buni (chiar daca ne stim de cateva minute), oameni cu care trebuie sa joc un rol ca sa putem comunica si cei care ma lasa rece, din motive subiective. Bine, ar mai fi si cei pe care nu ii pot “clasifica”, prin urmare nu le-am gasit nici categoria in care sa ii plasez. Sunt oameni pe care i-am indragit din prima secunda, pe care i-am adorat dupa primul zambet sau dupa prima grimasa. Pe altii, am reusit sa ii cunosc in timp si nu mica mi-a fost mirarea cand le-am descoperit calitatile.
Ah, uit… mai sunt si cei care m-au dezamagit. Ei nu merita clasificati… Din cauza lor am obosit atat de rau…
Dar omit un lucru: ca trebuie sa cer mai putin de la oameni decat imi pot oferi ei in acest moment.
Uit mereu ca nu ne nastem oameni, ci devenim oameni, in timp.