Copilaresc

Azi când mă întorceam de la serviciu, am auzit involuntar o discutie între doi puştani:

– Bă, şi mâine sigur dăm lucrare ?

– Da, mai !  Ne da si din aia de gradul doi ?

– Pai eu p-aia n-o stiu !

– Frate, ecuaţia de gradul doi e super simplă !

Am zâmbit in sinea mea şi mi-am amintit la fel de involuntar ce frumos e sa copilareşti.

Atunci aveam voie sa greşesc. Era o dramă să iau un 7 sau un 8, dar era o greşeală reparabilă.

Dupa 20 de ani, procesul pare ireversibil.

Cred ca nu am doar trac de scena.

Cred ca am trac şi de maturitate…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s