Ele merg mai departe, dar durerea ramane

Asta seara am citit un articol despre femei scris de un barbat, pe care il notez cu 10. Poate ca sunt subiectiva si a coincis cu starea mea „pe dos” sau poate ca am vazut in articol sensibilitate si profunzime cum putin intalnesti la un barbat, cuvinte care tradeaza multa finete intr-ale sentimentelor si multa empatie. Dragos Bucurenci povesteste in cateva randuri ce poate alti barbati nu au reusit sa spuna unei femei intr-o viata sau daca au incercat sa o spuna, nu au stiu cum.

Freud se plangea ca nu a reusit sa inteleaga niciodata femeile. Eu nu am reusit sa ii inteleg pe barbati. Pe Dragos l-am citit cu placere in schimb. I-am sorbit cuvintele si mi-am relaxat muschii fetei, parcurgand paragraf dupa paragraf, fascinata de modul in care ne vad barbatii. Am regasit multe lucruri care sunt adevarate si raspunsul la o situatie care ma naucea de ceva vreme. Poate ca in definitiv, femeile sunt inca o zona holistica, necunoscuta pentru barbati, asa cum o mare parte din creierul uman ramane o enigma. Poate ca atunci cand am fost creati trebuia sa existe un dictionar al sexelor, un indreptar de gest si de stare, un manual care sa-ti explice pas cu pas cum sa-l descoperi pe cel de langa tine, cum sa-l faci sa te adore sau cum sa te desparti de el fara sa suferi. Un antidot pentru amagiri si pentru deziluzii asa cum  aspirina te scapa de frisoane si antibioticul de febra.

Cat de uimitoare suntem noi pentru barbati… enigmatice cand de fapt ne dorim sa fim naturale, complicate cand suntem sincere, tradate cand suntem ignorate, indurerate cand descoperim minciuna, agresive cand incercam sa ne spunem punctul de vedere, sexy cand ne purtam copilareste, senzuale cand suntem neserioase.

Chiar ieri vorbeam cu un prieten despre cat de eronata mi se pare ideea de viata traita permanent ca o lupta de putere intre femeie si barbat . Sa gasesti un echilibru intre orgolii este intr-adevar dificil, dar nu si imposibil.

De multe ori am avut senzatia ca pentru barbati lucrurile stau mult mai simplu decat pentru femei. Parea ca totul se reduce la da sau nu, la alb sau negru, la bine sau rau si ca fazele intermediare au primit interdictie, ca un sistem de aparare impotriva suferintei pe care ti-o poate provoca o stare de tranzitie. Dar nu era asa.

Cred cu tarie ca exista barbati care inteleg ce simte o femeie, care au puterea sa recunoasca iubirea pe care o simt pentru o femeie, care au curajul sa se lase descoperiti, care isi vad erorile si incearca sa le corecteze. Cred ca exista barbati care … stiu sa fie barbati. Doar ca eu nu i-am cunoscut inca. Cred ca exista relatia perfecta, dar de cele mai multe ori o ratam prosteste. Cred ca trebuie sa stii cand sa spui stop joc  mai ales daca stii ca jocul a luat sfarsit de mai multa vreme sau mai rau, daca stii ca va fi… remiza.

Dragostea nu e facuta pentru cei slabi de inger. E un joc pe viata si pe moarte, fara reguli si cu multi jucatori. Rolurile se schimba des, dar in fata sentimentelor, mastile cad. Atunci cand iubesti nu poti disimula. Inima e ca un ceas: cand o iei pe aratura, suna pana te aduce inapoi pe drumul cel bun. Arena insa e mare si din cand in cand ne ciocnim unii de altii. Imprumutam sentimente pe care apoi le cerem inapoi. Ranim si suntem raniti, suferim si dam nastere la randul nostru la suferinta, regretam, suspinam, dar intr-un final incercam sa trecem peste. Asta nu inseamna ca durerea nu ramane. Fiecare deziluzie, fiecare dezamagire, fiecare cuvant necantarit venit din partea persoanei iubite au provocat deja o zgarietura ce nu poate fi niciodata vindecata. Tratata… poate, dar niciodata vindecata. Si totusi, chiar daca a fost ranita, o femeie are puterea sa se ridice. Daca ziua de azi nu i-a facut prea multa cinste, maine cu siguranta va avea puterea sa spuna ca se mandreste cu ziua de ieri.

Intotdeauna femeile mi s-au parut vrajitoare atunci cand vine vorba de anticiparea unui deznodamant amoros si nu spun asta pentru ca sunt femeie. De cele mai multe ori intuim cum se va termina o relatie sau un simplu flirt si in 99% din cazuri intuim corect. In termeni pretentiosi, putem vorbi despre inteligenta emotionala. Cand voi ne analizati formele, noi ne imaginam viitorul langa voi. Cand voi va ganditi sa furati primul sarut, noi ne pregatim sa va primim in suflet pe o perioada nedeterminata.

Fie ca e vorba de memoria de lunga durata, fie ca e vorba de instinct, mereu am avut impresia ca femeile inmagazineaza fiecare element care marcheaza prezenta unui barbat in viata lor, asa cum o baza de date retine informatii si e capabila sa le redea atunci cand sunt solicitate de utilizator. Retinem gesturile, miscarile, frazele, parfumul, gustul si toate celelalte lucruri care il definesc pe El asa cum era la inceput, elemente cu care ne vom hrani sau cu care ne vom satisface subzistenta emotionala in zilele in care El nu mai e langa noi pentru ca ne va fi ranit sau se va fi speriat de povara necunoscutului, dand bir cu fugitii asa cum un copil fuge de prima zi de scoala. Dar atunci cand ii simti parfumul la un necunoscut pe strada, totul iti revine in minte, iar sentimentul care se trezeste in tine e la fel de intens ca cel pe care l-ai avut atunci cand l-ai cunoscut. Ii ierti copilaria, il vrei inapoi. Daca il iubesti cu adevarat, probabil ca ii vei cauta scuze chiar si pentru greseli majore. Si le vei gasi dupa scurt timp. Doar iti vrei Universul inapoi.

Multa vreme am trait cu impresia ca barbatii nu sufera dupa o despartire sau daca o fac, nu se intampla cu intensitatea si gravitatea cu care o fac femeile. I-am invidiat pentru taria lor si pentru modul in care fac fata cu brio rolului „Sunt Dl. Efervescent, proaspat iesit dintr-o relatie. Te invit la o cafea ?”. Mi-am dorit pentru un moment sa renunt la feminitate, sa adopt regulile lor, sa joc in terenul lor, sa elimin fusta si fragilitatea, sa fiu dura si sa-mi estompez orice dram de sentiment care i-ar putea arata „adversarului” ca sunt… femeie. Sa vad in lacrimi slabiciunea suprema si sa le reneg. Dar in timp am realizat ca tocmai asta ne face interesante. Ca un joc de puzzle in care fiecare piesa defineste imaginea, fiecare lucru suprinzator si necunoscut pentru un barbat ne defineste in fata sa.

Mi s-a spuns de multe ori ca sunt frumoasa atunci cand plang. Pe moment am vazut in asta ceva deplasat. Ma cutremura gandul ca cineva gasea in suferinta mea prilej de admiratie, ca persoana de langa mine, care nu simtea sughiturile inimii asa cum le simteam eu atunci gasea in acele lacrimi ceva frumos. Greseam. Era elementul surpriza care il fascina, care il facea sa se intrebe „Oare ce se ascunde in sufletul ei?”.

O sa dau din casa si o sa va spun ca si noi oftam cand vedem un fost ca se insoara, gandindu-ne „uite ce am pierdut”. Caramizile puse la o usa pot fi date jos. Usile se deschid, doar ca ar fi de preferat sa nu se deschida peste inima altei femei. Intr-adevar, femeile tind sa isi doreasca sa aiba ultimul cuvant chiar si atunci cand sunt parasite, dar acel ultim cuvant nu este nimic altceva decat durerea suprema. Nu poti sa te bucuri ca ai avut ultimul cuvant daca stii ca inima celui pe care il iubesti bate pentru altcineva. Nu iesi cu fruntea sus pentru ca ai avut ultimul cuvant,daca ti-ai pierdut punctul de echilibru si te simti catapultata din mediul atat de familiar tie. Nu mai vrei nimic si stii ca nu vei mai avea „secole” liniste dupa ce el se va rupe de tine si va pleca definitiv, lasandu-te prada noptilor albe. Acel „Esti sigur ca asta vrei?” este ultimul strigat de disperare, ultima sansa, pe care o femeie si-o ofera ca actuala, stiind ca peste cateva clipe va deveni fosta. Este momentul de cumplita tensiune cand simte ca fiecare celula din ea plange, fiecare muschi se contracta, stomacul i se strange, picioarele se inmoaie si ea devine din om, neom. Este fractiunea de secunda cand ii vin in minte primele plimbari, primul sarut si prima imbratisare. Este rabufnirea finala a sentimentelor care stau sa moara pentru ca flacara ce le-a intretinut pana acum tocmai s-a stins. Este momentul in care se intreaba obsesiv: „Cum am ajuns aici ?”


Anunțuri

21 de gânduri despre „Ele merg mai departe, dar durerea ramane

  1. Silvana,titlul articolului spune totul,:Ele merg mai departe ,durerea ramane”,o zi insorita cu stima Tavi :

  2. Pingback: Femeile sunt din alta galaxie! « Nino`s World

  3. Silvana, iubești serios. Și ideile și viața 🙂 Și desigur, după cum simplu se poate vedea din păreri, nici cu iubirea nu te joci 😉

  4. „Capriciile nascute din amor sunt ca licuricii: ne atrag cu fanteziile cele mai vii, ne baga in mocirla si apoi dispar…” 😉

  5. Andi, ar fi ceva daca am putea sa ne jucam cu iubirea. Dar de cele mai multe ori, se joaca ea cu noi, chiar si atunci cand avem impresia ca noi… ne jucam cu ea.

  6. „Cat de uimitoare suntem noi pentru barbati”. Desigur. Uimitoare rău. Şi enigmatice. Ăsta e un text pe care unii din noi îl aplică pentru ca ea să se creadă venerată. Nimic mai mult. Dacă un bărbat e sincer când spune asta, e cam tont.

  7. Tont… de ce ar fi tont un barbat care gaseste intr-o femeie un mister (real) ? Din punctul meu de vedere, toti asteptam sa fim descoperiti la un moment dat si de catre altcineva in afara de noi. Pentru simetrie, ar trebui sa consideram si femeile care „cred” ca gasesc enigma si mister intr-un barbat la fel de… toante ? (fac abstractie de cei/cele care folosesc intr-adevar replici de genul „tu esti necunoscuta, iar ecuatia e viata mea, pana nu o rezolv nu am pace”.)
    Dar mai mult, ma intreb de ce sa venerezi o femeie/barbat sau sa o/il faci sa se creada venerat/a daca nu iti suscita nici cel mai mic semn de intrebare sau interes… ?

  8. Sincer mi se pare o chestie şcolărească, de tipul: „vai, ai o taină?”
    Eu aş explica tărăşenia mai curând printr-un complex: multe femei nu se simt remarcate în viaţa cotidiană, de-asta îşi doresc să facă pe misterioasele pe plan intim. Interesul este una, poate să fie chiar sincer, dar să pui discul „ce specială şi adorabilă eşti” e altceva. Vrăjeală, în limbajul comun.

  9. De acord cu tine ca multe astfel de cuvinte sunt spuse ca un simplu si fad „bla bla”. Dar cred ca este si vorba de aparenta si esenta. De ceea ce lasi sa se vada si care este de fapt substanta. Nu am folosit cuvantul „enigmatice” cu sensul lui de sine statator (tainic, misterios), ci mai degraba cu cel de „greu, dificil de inteles”, referindu-ma la unele „incompatibilitati” intre actiunea unui partener si reactia celuilalt.

  10. O femeie, in adevaratul sens al cuvantului, nu va accepta sa i se spuna cuvinte „de vrajeala”, iar un barbat, in acelasi adevarat sens al cuvantului, nu va transmite ceva „de vrajeala”.
    daca esti dispus sa ii zici ceva superficial, „sa fie acolo”, de ce ai fi multumit? cumva pentru ca femeia care „devoreaza” ce ii spui tu si e topita pe moment, e „SUPERFICIALA”?
    NU SUNT DE ACORD cu MINCIUNA intr-o relatie de cuplu si cu LIPSA REPROSURILOR.
    orice reactie la o minciuna va fi nelalocul ei, pentru ca, pe principiul actiune-reactiune, partea ce se genereaza din minciuna va fi nerealista si distorsionata fata de realul comportament. dupa care e un simplu efect de bulgare de zapada.
    orice repros netransmis si reprimat, pentru a nu crea tulburari interioare, va crea ignoranta si coeziunea cuplului incepe sa intre in vacanta.

    mi se pare incredibil de frumos sa poti complimenta o femeie, mai ales femeia la care tii, cu care ai o relatie. si nu de dragul de a o face, „de vrajeala”, ci pur si simplu sa isi dea seama ca inca esti incantat de ea, ca ce ii ziceai candva, cand ai cucerit-o simti si acum, poate mai mult. DE CE nu te-ar implini sa vezi incantarea de pe chipul ei cand inventezi o comparatie menita sa o faca sa se simta unica, speciala, frumoasa? DE CE sa nu te crezi pe tine insuti cand ii spui ca e cea mai frumoasa? daca ajungi sa simti asta cu adevarat, inseamna ca ea deja respira in acel ritm cu tine.
    O FEMEIE se va manifesta tot timpul feminin, nu ai de ce sa vrei sa fie asa cum iti e tie USOR SA INTELEGI (sau crezi ca intelegi, poate nici MASCULINUL nu iti e cu totul binedefinit), sa fie totul simplu, prea simplu mai apoi, si in final derizoriu, neinteresant.

  11. cu placere, ma bucur ca ai apreciat (la fel cum si daca ai fi adus si amendamente):)

    si eu iti multumesc pentru articol: m-a facut sa exprim anumite pareri pe care nu le-am mai dezbatut de multa vreme, au insemnatate pentru mine si, totodata, mi-au dat o stare placuta in timp ce le scriam (aceeasi stare o am si cand recitesc) 😀
    ***succes mai departe cu blogul***

  12. Nickoss, cred ca trebuie sa lamurim un aspect…ce inseamna pentru tine o femeie adevarata? Chiar sper sa imi raspunzi la intrebarea asta. O femeie in adevartul sens al cuvantului nu va accepta sa i se spuna cuvinte „de vrajeala” dar va aprecia efortul vrajitorului de a o cuceri. Acum ca vreun sarman reprezentant al sexului masculin va avea vrajeala gen „ochii tai ca doua astrii” e partea a 2a. Dar cred ca nici vrajeala asta nu o va lasa indiferenta, macar ca va fi amuzata de aceasta declaratie…Orice vrajeala porneste de la un adevar…mai departe tine doar de maiestria vrajitorului cum o construieste. Nu vei spune unei femei ca are cei mai frumosi ochi din lume daca are doar unul )). Cred ca o femeie va recunoaste vrajeala de care vorbesti tu, doar daca e perfect constienta de plusurile si minusurile ei.
    Una peste alta, eu cred ca femeile, indiferent de educatie, cultura, etc iubesc sa fie complimentate iar barbatii au prins punctul asta sensibil al lor.
    Referitor la minciuna intr-o relatie ai dreptate, nu ar trebui sa existe…si totusi uneori din nevoia de a-l menaja pe cel iubit unele lucruri sunt mai bine sa ramana nespuse…asta nu inseamna ca minti ci doar ca pastrezi pentru tine.
    Lipsa reprosurilor se traduce prin lipsa interesului.

    „mi se pare incredibil de frumos sa poti complimenta o femeie, mai ales femeia la care tii, cu care ai o relatie. si nu de dragul de a o face, “de vrajeala”, ci pur si simplu sa isi dea seama ca inca esti incantat de ea, ca ce ii ziceai candva, cand ai cucerit-o simti si acum, poate mai mult”. Ciudat este ca odata cu trecerea timpului, desi sentimentele fata de femeia iubita iau amploare, complimentele sau incantarea inceputului palesc sub cortina timpului…sa fie oare de vina ca odata cucerita femeia devine simpla, mai simpla si in final neinteresanta?

  13. matza_alina,
    o singura intrebare: cand poti declara ca o femeie este cucerita?

    si un amendament: o femeie este incantata de „vrajelile” unui barbat si il accepta, acel moment se poate considera ca este cucerita, cred; dupa care ea reactioneaza diferit sau la fel ca inainte sa fie cucerita?

  14. Nickoss,

    O femeie poate fi declarata cucerita inainte de acceptare. Poate fi cucerita din primele 5 secunde dar acceptarea sa vina in momentul in care este convinsa ca il vrea pe respectivul barbat in viata ei.
    Daca stimulii, gesturile, privirile, cuvintele barbatului isi pastreaza intensitatea, reactia ei va fi direct proportionala cu asta.
    Veridica o chestie de ex…daca ti-ai pastrat vreodata mesajele date intr-o relatie…citeste-le pe primele si apoi pe cele din ce in ce mai recente…

  15. Guys, discrepantele pareri sau opinii vin tocmai din modul diferit in care suntem construiti. Fiecare vede lucrurile in felul lui. Intr-adevar… la nivel utopic, totul ar trebui sa fie pur, fara”vrajeala” sau „abureala”, dar adevarul este ca omul mai are printre tare si dorinta continua de a domina si atunci vrea ceva, recurge din pacate si la lucrurile de mai sus. Personal cred ca o femeie stie cand un barbat nu tine la ea – ma refer si eu ca si Alina la femeile care sunt constiente de calitatile sau lipsurile pe care le au. Daca asculta acea vrajeala pana cand ajunge sa se lase cucerita de ea, ori nu vrea sa-l piarda si se complace in situatia in care ea iubeste pentru amandoi, ori nu a gasit altceva mai bun. Iar o femeie poate fi cucerita si recucerita in fiecare zi chiar si cu un zambet. „sa fie oare de vina ca odata cucerita femeia devine simpla, mai simpla si in final neinteresanta?”… aici cred ca e si vina femeii respective. presupune o schimbare, in cazul asta, probabil o relaxare de la a-l tine „in sah pasional” pe partener. Nu spun ca ar trebui sa iti aloci zilnic 10 ore ca sa il seduci, dar nici sa uiti de tine dupa primele 3 luni de relatie. Pe de alta parte, sunt barbati care vad in femeie o provocare. Dupa ce isi demonstreaza ca o pot avea si si-au facut acest capriciu… oricat si-ar mai dori ea sa fie interesanta pentru el… nu va fi si asta nu din vina ei, ci pentru ca el nu a cautat niciodata asta la ea.

  16. stii ca femeiele sunt pentru cratita? si pentru a face curat…ele nu sunt rationale…nu gandesc logic

  17. O concluzie foarte interesanta. In sensul acesta banuiesc ca ai intreprins o cercetare printre stivele de carti de psihologie feminina vs. masculina. Ai publicat de curand un raport cu rezultatul ? E o relatie de cauzalitate intre ce ai scris tu ? (irational=cratita, ilogic = a face curat in casa)? Te rog, expliciteaza mai mult, suntem cu totii curiosi.
    In alta ordine de idei, ma bucur ca exista oameni ca tine care lanseaza afirmatii de acest gen ce pot fi demontate la tot pasul de „gospodine active sau potentiale”.
    Duminica frumoasa !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s