Legat de maini si de picioare

Cati dintre voi pot spune cu mana pe inima ca au iubit cu adevarat ? Cati dintre voi pot afirma cu tarie ca dragostea nu mai este o necunoscuta ? Cum o fi de cei care isi vor raspunde cu DA la prima si la a doua intrebare in  cazul in care se insala ? Mai bine mori fericit crezand ca ai descoperit dragostea adevarata cand tu nu ai simtit nici macar pe sfert lucrurile pe care ai fi putut sa le simti sau trist pentru ca pasiunea nu a durat si stii ca ai trecut pe langa ce putea fi ideal pentru tine ?

Cum stii daca iubesti ? Cum gasesti in tine acel sentiment puternic care iti face inima sa bata atat de tare atunci cand vezi persoana iubita incat pieptul pare o panza de paianjen in mijlocul unui uragan  ?

De ce nevoia continua de nou si de a cauta altceva si altceva si iar altceva ?

De ce suntem atat de usor de plictisit de cei carora le dedicam dragoste vesnica intr-o prima faza ? De ce ne transformam in timp in niste creaturi ahtiate dupa material, dupa substanta, dupa cantitate si tangibil ?

De ce amestecam banii cu sentimentele sau de ce incep sa se amestece intre ele de la sine dupa o vreme ? Desi pare reteta perfecta, nu tine mult. Tine cat sa te bucuri un pic de miraj.

Cum e sa te simti legat de maini si de picioare in sensul cel mai „acut” ? Sa simti ca toate actiunile tale intr-o relatie sunt controlate de altcineva care joaca elegant cu tine jocul manipularii si al dominarii ?

Putem iubi gradat ? Azi de nota 10, peste un an de 8 si peste zece ani de nota 1 ?  Unu ar trebui sa fie nota de corijenta atunci cand e singura din catalogul amoros, nu ?  Ce faci atunci ?

Te mai amagesti cu un 10 la Dirigentia Prieteniei ca sa creasca media ?

-//-

Love is real, real is love… Love is asking to be loved…

Vânzătorul de iluzii…

Ţi-am spus ce o să fac cu DAR-ul tău ?

DAR-ul acela care răpăie-n cutie, înfundat ?

DAR-ul pe care mi l-ai oferit şi pe care am valsat?

Îţi spun acum că te invit să-l returnezi

La adresa din mandat.

Şi spune-i vânzătorului de vieţi,

DAR-UL… a fost refuzat.

Că l-am testat ca pe-un parfum,

Că l-am ghicit ca pe-o cafea,

Că l-am gustat ca pe-un şpriţ bun,

DAR că acest DAR nevinovat

S-a transformat treptat, treptat,

Într-un DAR de lepădat.

Şi că oricât mi-ar fi de drag

Darul tău din suflet dat,

Când TU eşti pe post de negustor

Sunt obligată să-ţi refuz

DAR-ul amăgitor.

Adresa o găseşti uşor:

Atriul 1, Ventricul 2

Strada Dorinţelor, colţ cu Amăgirilor,

Şi când ajungi în faţa uşii,

Nu te obosi să suni.

Intră…

Uşa e deschisă…

DAR nu-ţi lăsa pantofii-n drum.

Hallelujah (Leonard Cohen) – Allison Crowe