Fear, vanity, greed… why do YOU lie ?

Am realizat ca am o MARE problema cu minciuna. Vorbesc despre auto-minciuna pe care ti-o induci atunci cand ai adevarul in fata, dar refuzi sa-l crezi sau mai rau… refuzi cu nebunie sa-l vezi si sa-l accepti. Am ajuns sa ma mint pe mine. Bine… ca sa ne intelegem: ma mint ca nu sunt mintita atunci cand e evident ca sunt. Mai devreme cautam motivele pentru care oamenii mint, in general. Era tot un mod de a cauta scuze mincinosilor. Daca gaseam vreun motiv in teza aia despre minciuni care sa atenueze realitatea asta urata , erau pe jumatate iertati.

Dar ce sa vezi, nu am mai gasit niciunul si prin urmare… zilele astea o sa sufar de auto deceptie. De la 1 aprilie, incep tratamentul (muzica, prieteni, eu de vorba cu mine, parasirea orasului cat mai des, schimbare repetitiva de look, sedinte de terapie prin shopping, inventarea de sintagme noi ca „atavism emotional”)… e complex programul si nu ar trebui sa vorbesc prea mult despre el, imi da terapia peste cap.  Mi l-a prescris un prieten. A zis ca se tine de mine pana trec de sevraj care va fi insotit si de post-uri gen „Jurnalul unei muribunde”. Dar in afara de cateva atacauri de panica si kg in minus nu am ce sa mai patesc. Le-am vazut/aflat/inteles pe toate. Cam tarziu ce-i drept, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Prietene, sper sa te tii si de cuvant, altfel sunt dauna totala.

Stiam eu ca trebuia sa-mi fac nenorocitul ala de Casco pe la inceputul lui 2009.

Hi, everybody !

My name is Silvana and I WAS the victim of LIES.

First of all I would like to thank the organizers for the opportunity

to say a few words:

[…][…][…]

Oh, sorry, I forgot ! I’m speechless !

Valentine, Valentine, I still love you !

Am văzut că putem să milităm împotriva jurnaliştilor ucişi in Irak, că putem să strigăm în cor „Free Wily !” sau că putem să spunem NU rasismului, dar ce-aveţi oameni buni cu simpaticul Cupidon ?

Da, da… ala micu’, bucălat, mai şaten-blonduţ, cu arc în mână. Milităm împotriva lui ?

Nu vi se pare că „deraiem” un pic ?

Facem ca voi… Îl ucidem pe Cupidon. Ok, zis şi făcut, una bucată arc înfipt în inima tuturor îndrăgostiţilor, scoasă cu forţa şi încuiată în WC-ul de servici.

Fluturaşii dispar, îngropăm definitiv emoţia primului sărut, dilemele sentimentale pe care le aveam  cu vecinul de la 3 au apus, tipul de la scara II nu mai e la fel de ademenitor pe cât părea şi… ne transformăm toţi în persoane care consumă doar zaharină, care râd la Titanic şi plâng la Stăpânul Inelelor, care îşi apostrofează partenerul/a că este prea sufocant/a atunci când aranjează o plecare de două zile în afara urbei noastre mizere şi care desigur, nu sărbătoresc Sf. Valentin pentru că detestă chestiile

„mushy and schmaltzy „…

Şi în ce ne mai transformăm ? Păi să vedem… în ce eram şi înainte:  în manageri, bucatari, cizmari, balerini, cântăreţi sau ce mai suntem pe aici, fiecare la casa lui, cu soţia/soţul, iubita/iubitul, amanta/amantul (impropriu spus la casa lor, dar treacă de la mine), cu copii , cu bunici, cu pisic, cu câine, cu şopârlă, cu hamster etc., dar cu următoarea schimbare în structura existenţială:

Seara, pe 14 feb., tu (el sau ea) vrei un pupic de „Noapte bună!” sau mai mult că doar aşa ai primit până acum. Tz,tz,tz ! Nu mai vezi aşa ceva. Faci parte din generaţia anti-valentine acum, e un trend nou. Şi ăsta se sărbătoreşte tot pe 14 februarie, prin… amorţire sentimentală.

Dulcegăriile nu mai sunt la modă. De ce să te săruţi pasional cu cea/cel care te făcea să visezi noapte de noapte,  când te poţi cufunda într-un tratat, să zicem, de psihopatologie. Aruncă tratatul de mângâieri pe geam. Lasă-i pe vecini să se contamineze cu el. Ce naiba, chestiile astea siropoase îţi provoacă greaţă şi oricând te poate lovi un diabet. Îi vei spune partenerului sau partenerei să se calmeze, să-şi dea prostia aia de imprimeu cu inimioare jos şi să pună pe el/ea treningul ăla de casă pe care-l avea mai devreme. Şi aşa gigacaloria s-a scumpit iar în seara asta nu deschizi centrala. Desigur, cadourile NU intră în discuţie. Orice tentativă va fi abolită cu un scandal ce va avea ca temă despărţirea. Cuplul va adormi liniştit, fiecare ţinând perna proprie şi personală în braţe, nu înainte de a consuma câte o pastilă de metoclopramid (taie greaţa).

Urmează firescul „Noapte bună !”… linişte …  linişte… linişte şi atât.

Ei, dragilor, voi l-aţi asasinat pe Cupidon de ziua Sfântului Valentin. Voi aţi vrut-o, nu eu.

Desigur, veţi spune că de fapt nu aceasta este problema, ci dulcegăriile, chestiile siropoase care ne inundă an de an.

Nu vă obligă nimeni să le consumaţi… e la fel ca şi cu zapping-ul.

Şi atunci, de unde frustrarea ? Că e o zi venită de peste hotare ? Ok, la fel şi SIDA, dar nu v-am văzut la Universitate militând pentru o mai bună distribuire a pliantelor care îţi arată că latex-ul salvează vieţi. Când o să o văd şi pe asta, poate că o să vă cred… moraliştilor !

Până atunci, refuz să dau reject lucrurilor care aduc un zâmbet în viaţa mea.

John Mayer – Waiting on the world to change

Let bygones, be bygones: o să văd întotdeauna lumea prin ochi de copil

Bye, bye, dear !

Muzică: Liviu Elekes, Text: Silvana Helal

(pentru a asculta piesa, click pe link-ul de mai sus)


Feel in love with you so fast

But now it’s all lost in the past.

Was it a game ?

I don’t care…

Was it a dream

It don’t matter anyway


Cause now I’m gone

Goodbye, honey !

I’m back on my road

I took control, the story’s over

Can’t mess with love

I’m gonna play rough, stay tough, never give up.

You’d better believe that

I feel the anger, the fear, releasing my heart

Bye, bye, dear !


Being there for you in time

I felt it all, I heard your lies

You weren’t the one for me

No longer the man, the man you used to be


But now I’m gone

Goodbye, honey !

I’m back on my road

I took control, the story’s over

Can’t mess with love

I’m gonna play rough, stay tough, never give up.

You’d better believe that

I feel the anger, the fear, releasing my heart

Bye, bye, dear !

Nobody knows…

Sun been down for days
A pretty flower in a vase
A slipper by the fireplace
A cello lying in it’s case

Soon he’s down the stairs
His morning elegance he wears
The sound of water makes him dream
Awoken by a cloud of steam
He pours a daydream in a cup
A spoon of sugar sweetens up

And he fights for his life
As he puts on his coat
And he fights for his life on the train
He looks at the rain
As it pours
And he fights for his life
As he goes in a store
With a thought he has caught
By a thread
He pays for the bread
And he goes…
Nobody knows

Sun been down for days
A winter melody she plays
The thunder makes her contemplate
She hears a noise behind the gate
Perhaps a letter with a dove
Perhaps a stranger she could love

And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
As she goes in a store
With a thought she has caught
By a thread
She pays for the bread
And She goes…
Nobody knows

Oren Lavie – Her Morning Elegance