Dupa un anumit timp…

Dupa un anumit timp…

de Jorge Luis Borges

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…

(Sursa: http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=3288)

You Learn
After a while you learn the subtle difference
Between holding a hand and chaining a soul,

And you learn that love doesn’t mean leaning
And company doesn’t mean security.

And you begin to learn that kisses aren’t contracts
And presents aren’t promises,

And you begin to accept your defeats
With your head up and your eyes open
With the grace of a woman, not the grief of a child,

And you learn to build all your roads on today
Because tomorrow’s ground is too uncertain for plans
And futures have a way of falling down in mid-flight.

After a while you learn…
That even sunshine burns if you get too much.

So you plant your garden and decorate your own soul,
Instead of waiting for someone to bring you flowers.

And you learn that you really can endure…

That you really are strong

And you really do have worth…

And you learn and learn…

With every good-bye you learn.

Jorge Luis Borges

Translation by Veronica A. Shoffstall

(Sursa: http://www.yuni.com/library/docs/352.html)

Urban Kiss

„Un protest urban, o revoltă în faţa absurdului lumii contemporane, în faţa societăţii ca sistem de îngradire, de limitare a libertăţii individului.”

Răzvan Mazilu

Eu sunt Răzvan şi urăsc acest oraş !

Sunt Moni­ca şi-l urăsc pe Răzvan !

Super spectacol ! Un melange de lumini, muzică şi coregrafie.

O poveste spusă din imagini şi dans.

Show-ul este format din 6 părţi:

Revolta, Iubirea, Sărutul, Orgasmul,  Speranţa, Moartea, Fericirea şi deşi începutul nu m-a impresionat, crescendo-ul este superb.

Sunt gradate stările prin care trece orice persoană într-o aglomeraţie urbană, de la disperare la extaz, de la extaz la resemnare şi de la resemnare la acceptare. O pledoarie pentru iubire şi în acelaşi timp o pledoarie contra depersonalizării pe care urbanul o impune din ce în ce mai des.

Nu lipsesc momentele de erotism, fie el muzical sau vizual. Dansul contemporan devine un surogat al cuvântului şi în combinaţie cu jocul de lumini şi de culoare, o metaforă a limbajului.

Marius Urzică reuşeşte să transforme calul cu mânere în „poantele” sale, realizând o combinaţie între sport şi dans surprinzător de plăcută.

Nu vă spun mai multe, vă invit să mergeţi să-l savuraţi şi voi.

Eu sunt Răzvan şi iubesc acest oraş !

Sunt Moni­ca şi-l iubesc pe Răzvan !

Bjork – Pagan Poetry

PS: În foaierul operetei, vă aşteaptă galeria Leonardo Da Vinci, galerie ce face parte dintr-un circuit cultural internaţional ce a înregistrat peste 20 milioane de vizitatori din marile oraşe europene, asiatice, nord-americane şi australiene.

Sunt prezentate modelele proiectate de Leonardo Da Vinci şi veţi avea ocazia să admiraţi aproximativ 50 de astfel de piese realizate în lemn, reproduceri fine ale schiţelor şi lucrărilor sale de acum 500 de ani.