Dupa un anumit timp…

Dupa un anumit timp…

de Jorge Luis Borges

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…

(Sursa: http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=3288)

You Learn
After a while you learn the subtle difference
Between holding a hand and chaining a soul,

And you learn that love doesn’t mean leaning
And company doesn’t mean security.

And you begin to learn that kisses aren’t contracts
And presents aren’t promises,

And you begin to accept your defeats
With your head up and your eyes open
With the grace of a woman, not the grief of a child,

And you learn to build all your roads on today
Because tomorrow’s ground is too uncertain for plans
And futures have a way of falling down in mid-flight.

After a while you learn…
That even sunshine burns if you get too much.

So you plant your garden and decorate your own soul,
Instead of waiting for someone to bring you flowers.

And you learn that you really can endure…

That you really are strong

And you really do have worth…

And you learn and learn…

With every good-bye you learn.

Jorge Luis Borges

Translation by Veronica A. Shoffstall

(Sursa: http://www.yuni.com/library/docs/352.html)

You’re so young… Only on the outside: Strania poveste a lui BB.

Aseară am fost la film. Auzisem de „Strania poveste…” şi am zis că merită o încercare – fără să îl „piratez” de pe O…C (nu că fac aşa ceva vreodată, ferească Sfântul 🙂 ).

Iniţial, începutul nu m-a atras (dar pe mine nimic nu ma frapează de la bun început aşa că nu se pune).  Poate a fost şi din cauza faptului că lângă mine un tip a deschis în decurs de 5 minute patru pungi de chips-uri şi că toata sala a rumegat porumb cu disperare în următoarele 40. Dacă filmul avea o durată de 120 min era compromis cu siguranţă. Dar ţine 3 ore, care, zic eu, merită (asta dacă nu vă lăsaţi influentaţi de pseudo-criticii noştri de film care văd câte un clişeu la fiecare pas).

Mesajul e complex, interesant,  straniu (în funcţie de cum îl veţi percepe fiecare). Trailer-ul mi se pare uşor neinspirat pentru că nu reuşeşte să cuprindă esenţa filmului.

Sursă: http://www.blavish.com

Ar fi câteva minusuri (pe care le-a remarcat ochiul meu profan)…

Unu,

  • Faptul că la un moment dat,  Brad apare ca un armăsar „made in 2009” (freză, ochelari de soare plus motor) în acest reverso al etăţii, m-a scos rapid din zona anilor 1918 şi mi-a sugerat „subtil” că un Pitt imperfect nu ar face filmul lider în box-office-ul internaţional.

şi doi,

  • Stai două ceasuri pe scaun şi NU vrei ca în al treilea să-l auzi pe Benjamin, într-un slang american că el „desigur”  vrea să i-o pună lui Daisy, pentru că de data asta m-am simţit şutuită din anii ’50  şi iar mi-am reamintit chestia cu box-office-ul.

Plusuri (Ideea pricipală): „Viaţa este alcătuită din oportunităţi, chiar şi din cele pe care le ratăm .”

Concluzia serii…

Poţi trăi o poveste de dragoste purtând o simplă discuţie în holul unui hotel dărăpănat dacă ai găsit persoana potrivită.

Vizionare plăcută…A ! Nu uitaţi să vă luaţi un pachet de Softies la voi. La final, sala arăta ca o masă de oameni venită la un priveghi.

Confuza…

E amuzant cum pe neaşteptate te loveşte în nas. De cele mai multe ori e destul de dură. Cu mine a fost aşa mai mereu.  Realitatea…

Şi e foarte interesant să afli cum te percep cei din jur.  Nu de puţine ori am fost considerată DURĂ…aaa, doamne, ce-mi plăcea… Mă amuza teribil să-mi aud colegele oferindu-mi cu mare dragoste apelative scoase dintr-o carte à la Caragiale. Nu voi intra în detalii.  Mereu am avut un cult al detaliului. Mi s-a confirmat şi la ultima evaluare.  O evaluare „romanian style”,  adica într-un stil uşor punitiv şi  după care am aflat cu consternare că inclusiv calităţile pot fi potenţiale defecte. Da, da. Nu râdeţi. Ştiaţi că a fi „self-confident” nu e chiar atat de bine ?  Poţi să induci lumea într-o stare de confuzie totală. V-am „confuzat” deja ? Îmi cer scuze.  Ah, retorica mi se trage de la Maupassant. Am citit azi câteva cronici. Analiza pe retorică… Bine că le-am citit.  Acum ştiut ce înseamnă „exorde” şi „elocutio”… Ba chiar pot să le identific pe text.

Am început să regret de ceva vreme că nu mai aloc timp prietenilor. Ştiu câteva persoane care mi-ar aplica nişte scatoalce pe spinare pentru momentele speciale pe care le-am ratat. Nu a fost cu intenţie… pur si simplu, timpul…