Valentine, Valentine, I still love you !

Am văzut că putem să milităm împotriva jurnaliştilor ucişi in Irak, că putem să strigăm în cor „Free Wily !” sau că putem să spunem NU rasismului, dar ce-aveţi oameni buni cu simpaticul Cupidon ?

Da, da… ala micu’, bucălat, mai şaten-blonduţ, cu arc în mână. Milităm împotriva lui ?

Nu vi se pare că „deraiem” un pic ?

Facem ca voi… Îl ucidem pe Cupidon. Ok, zis şi făcut, una bucată arc înfipt în inima tuturor îndrăgostiţilor, scoasă cu forţa şi încuiată în WC-ul de servici.

Fluturaşii dispar, îngropăm definitiv emoţia primului sărut, dilemele sentimentale pe care le aveam  cu vecinul de la 3 au apus, tipul de la scara II nu mai e la fel de ademenitor pe cât părea şi… ne transformăm toţi în persoane care consumă doar zaharină, care râd la Titanic şi plâng la Stăpânul Inelelor, care îşi apostrofează partenerul/a că este prea sufocant/a atunci când aranjează o plecare de două zile în afara urbei noastre mizere şi care desigur, nu sărbătoresc Sf. Valentin pentru că detestă chestiile

„mushy and schmaltzy „…

Şi în ce ne mai transformăm ? Păi să vedem… în ce eram şi înainte:  în manageri, bucatari, cizmari, balerini, cântăreţi sau ce mai suntem pe aici, fiecare la casa lui, cu soţia/soţul, iubita/iubitul, amanta/amantul (impropriu spus la casa lor, dar treacă de la mine), cu copii , cu bunici, cu pisic, cu câine, cu şopârlă, cu hamster etc., dar cu următoarea schimbare în structura existenţială:

Seara, pe 14 feb., tu (el sau ea) vrei un pupic de „Noapte bună!” sau mai mult că doar aşa ai primit până acum. Tz,tz,tz ! Nu mai vezi aşa ceva. Faci parte din generaţia anti-valentine acum, e un trend nou. Şi ăsta se sărbătoreşte tot pe 14 februarie, prin… amorţire sentimentală.

Dulcegăriile nu mai sunt la modă. De ce să te săruţi pasional cu cea/cel care te făcea să visezi noapte de noapte,  când te poţi cufunda într-un tratat, să zicem, de psihopatologie. Aruncă tratatul de mângâieri pe geam. Lasă-i pe vecini să se contamineze cu el. Ce naiba, chestiile astea siropoase îţi provoacă greaţă şi oricând te poate lovi un diabet. Îi vei spune partenerului sau partenerei să se calmeze, să-şi dea prostia aia de imprimeu cu inimioare jos şi să pună pe el/ea treningul ăla de casă pe care-l avea mai devreme. Şi aşa gigacaloria s-a scumpit iar în seara asta nu deschizi centrala. Desigur, cadourile NU intră în discuţie. Orice tentativă va fi abolită cu un scandal ce va avea ca temă despărţirea. Cuplul va adormi liniştit, fiecare ţinând perna proprie şi personală în braţe, nu înainte de a consuma câte o pastilă de metoclopramid (taie greaţa).

Urmează firescul „Noapte bună !”… linişte …  linişte… linişte şi atât.

Ei, dragilor, voi l-aţi asasinat pe Cupidon de ziua Sfântului Valentin. Voi aţi vrut-o, nu eu.

Desigur, veţi spune că de fapt nu aceasta este problema, ci dulcegăriile, chestiile siropoase care ne inundă an de an.

Nu vă obligă nimeni să le consumaţi… e la fel ca şi cu zapping-ul.

Şi atunci, de unde frustrarea ? Că e o zi venită de peste hotare ? Ok, la fel şi SIDA, dar nu v-am văzut la Universitate militând pentru o mai bună distribuire a pliantelor care îţi arată că latex-ul salvează vieţi. Când o să o văd şi pe asta, poate că o să vă cred… moraliştilor !

Până atunci, refuz să dau reject lucrurilor care aduc un zâmbet în viaţa mea.

John Mayer – Waiting on the world to change

Anunțuri